Quantcast
Channel: Sport Revolution » Politică Sportivă
Viewing all articles
Browse latest Browse all 16

La zi din sportul românesc: bellum omnium contra omnes sau Otrava ca materie primă

0
0
aradavoaicei_3

Ultima fază a prăpădului din sportul românesc este, categoric, auto-distrugerea. Când cei mici la suflet și mari în patimi stârnesc viscolul vorbelor, „războiul tuturor împotriva tuturor“ reprezintă expresia neputinţei prezentului de a se ridica la pretenţiile și realizările trecutului.

La nenumăratele nemulţumiri acumulate de cei de azi în lupta pentru înalta performanţă, dacă nu s-au găsit soluţii nici până acum, s-a găsit vinovatul de serviciu: Trecutul…

Acesta a devenit izvorul tuturor relelor. Fie­care reinterpretează trecutul în așa manieră încât să servească propriilor frustrări. De ce înainte se putea și acum nu se mai poate? Întrebarea e pe buzele tuturor. O certitudine este că în perioadele critice, dificile, precum aceea prin care trecem, când nemulţumirile prezentului cresc, apar nemulţumirile faţă de trecut, pe care toţi cei interesaţi îl supun unui sever examen, pronunţând verdicte, dezaprobând permanent, à la maniere de Gică Contra.

E mare înghesuială, nu mai încăpem unii de alţii. Implementarea haosului devine cuvântul de ordine. Interesant cum ne caracteriza antrenorul Spaniei, Vicente del Bosque, jocul echipei naţionale de fotbal: am intrat în haosul lor.

Această formă de manifestare a anormalităţii continuă sub cele mai dizgraţioase forme, diversiunea fiind principala armă politică, chiar și în domeniul sportului românesc (politicul a intrat și aici). Această armă face tot posibilul și imposibilul pentru a divide, a dezorganiza, a distruge, a manipula, și, bineînţeles, a subjuga minţile celor slabi, a potoli orice entuziasm și a înfeuda. Aceasta este, probabil, sarcina ­manipulării și dorinţei de a instaura haosul, eliminând orice șansă de a mai avea repere, modele sau valori certe.

Lozinca principală: nimic nu trebuie păstrat, pentru că noi clădim, chipurile, o lume nouă, o altă lume, lumea noastră, a noii puteri, a unei puteri bazate pe sloganuri fără acoperire sau susţinute de… acoperiţi.

În această turbare generală, când ura capătă manifestări fără precedent, nu mai găsim nimic la locul său.

Câtă trudă și nesomn numai pentru a ne îngenunchea unii pe alţii, pentru a scoate din rosturi un popor încrezător, cândva, în steaua lui.

Forţele răului, conduse de indivizi mărunţi, intelectuali de noapte, cu facultăţi terminate la bătrâneţe sau prin zonă, dar, mai ales, la fără frecvenţă, au libertatea de a manipula totul, profitând, bineînţeles, de patimile libertăţii și democraţiei, concepte alterate și eronat prezentate, pentru a justifica agresiunea, delaţiunea, denigrarea, atacul la persoană și multe altele.

Mai nou, în sportul românesc se pendulează acum între bune intenţii și fapte sublime, pe de-o parte, și bălăcăreală abjectă, pe de altă parte, sub lozinca apărării „drepturilor omului“, refren devenit „calul troian“ în pântecele căruia și-au găsit loc contestatarii trecutului.

Iartă-ne, Doamne! că nu mai știm ce facem și de ce o facem.

Tactica unor persoane și personaje este de a apela mereu la amintiri care dor, la interese meschine, în dorinţa de putere și de a ajunge la comandă, punând la pământ trecutul și valorile lui, astupându-l cu noroi.

Ideile puţine și proaste, iluzia competenţei, acordarea sporului de mediocritate în dauna celui de excelenţă, au generat o criză fără precedent a personalităţilor și a valorilor.

Privind istoria, în general, nu putem să nu ne întrebăm câte fărădelegi s-au comis, câte dezastre s-au petrecut în numele libertăţii și democraţiei… în fiecare localitate, în fiecare club sportiv, în fiecare domeniu…

Am ajuns, vorba unui scriitor român drag mie, cu nume predestinat verticalităţii – Ion Brad – „să credem că fiecare are dreptate, că toate lungimile, lăţimile, înălţimile, adâncimile se măsoară doar cu metrul nostru…“

Cu certitudine că încă nu s-a inventat aparatul care să delimiteze binele de rău, isteţimea de prostie, adevărul de minciună, bună­starea sufletească de otrava egoismului.

Și, peste toate astea și peste toate, în general, să nu uităm că banul guvernează.

Prostia, hoţia, ne-munca, trădarea, dezordinea, manipularea fără precedent asigură, cu certitudine, descompunerea morală, care va duce ţara, categoric, spre statutul de colonie, sau mai rău, deși reușiserăm să evităm acest statut până acum.

Uitaţi-vă la echipele naţionale și veţi înţelege că nu mai avem identitate.

Cred că homo homini lupus (omul este lup faţă de alt om) a câștigat detașat în faţa idealului conform căruia homo rex sacra homini (omul este un lucru sfânt pentru om).

Probabil că va trebui să dăm un premiu Wasserman celui care a spus că o generaţie reacţionează, de obicei, împotriva generaţiei precedente, dar și că o generaţie nici nu începe și nici nu sfârșește într-un punct precis, în ­ideea înlănţuirii timpurilor bune cu cele rele.

Am primit lumea sportului românesc, cu palmaresul său, ca o moștenire, pe care nu avem voie să o deteriorăm, fiecare generaţie trebuie să o îmbogăţească și să o predea celor viitoare, primindu-și calificativul pentru ce a înfăptuit.

După aceste vorbe cred că fiecare dintre dvs. poate lua la mână fiecare eveniment, conflict din sportul românesc și îl poate încadra în ce am vrut să descriu prin prezentarea acestui tablou jalnic.

Mi-am petrecut ultimii 60 de ani în sport. Am relaţii sufletești și intelectuale cu totul speciale cu educaţia și învăţământul, dar îmi vine foarte greu să mă mai regăsesc în vremurile în care văd elevii ridicând mâna asupra profesorului, discipolii trădându-și maeștrii, sportivii jignindu-și antrenorii, antrenorii minţindu-și sportivii, conducătorii sportului, educaţiei, învăţământului minţind publicul și minţin­du-se și pe ei… Din păcate, lista acestor mi­nuni negative ar putea continua nepermis de mult, numărul lor a ajuns insuportabil de mare, pentru că adepţii acestor conduite lipsite de onoare și demnitate s-au înmulţit halucinant.

Și poate că nu ar strica să priviţi cu atenţie împrejur și să căutaţi printre voi pe cei care manipulează întru neștiinţă și pseudoștiinţă, conform cu interesele lor și să vă întrebaţi încotro vă conduc.

Cam atât pentru azi.

Cu respect și regret, dar și cu speranţa că mă înţelegeţi, în așteptarea vremurilor când vom înceta să mai fim niște străini și vom lucra împreună, ca niște coechipieri, în aceeași reprezentativă naţională, rămân al dvs.

Sârbul Rodin Diacevorio

Articol publicat în nr. 60 al revistei Sport Revolution

The post La zi din sportul românesc: bellum omnium contra omnes sau Otrava ca materie primă appeared first on Sport Revolution.


Viewing all articles
Browse latest Browse all 16

Latest Images

Trending Articles